SPLINT, splinturi, s. n. (Tehn.) Cui de siguranță. – Din engl. splint.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPLINT s.n. Cui de siguranță. [< engl. splint].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPLINT s. n. cui de siguranță. (< engl. splint)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranță, cui spintecat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
splint s. n., pl. splínturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPLINT, șplinturi, s. n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva autodeșurubării. – Din germ. Splint.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPLINT ~uri n. Cui de siguranță. /<engl. splint
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘPLINT ~uri n. Cui despicat în două care servește ca element de fixare sau de blocare a piulițelor împotriva autodeșurubării. /<germ. Splint
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘPLINT s.n. (Tehn.) Cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. [< germ. Splint].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPLINT s. n. cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. (< germ. Splint)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șplint s. n., pl. șplínturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink