SPÓNCĂ, sponci, s. f. 1. (Reg.) Copcă; agrafă; cataramă. 2. (Pop. și fam.; în loc. adv. și adj.) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puțin. – Din rus. sponka, ucr. špon'ka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÓNCĂ s. v. agrafă, cataramă, copcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spóncă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spóncă s. f., g.-d. art. spóncii; pl. sponci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPÓNCĂ ~ci f. Piesă de metal constând din două elemente (în formă de cârlig cu inel) care servește pentru a încheia o haină; copcă. ◊ Pe ~ci în cantitate mică. /<rus. sponka, ucr. špon'ka, pol. szponka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink