SPÓRNIC, -Ă, spornici, -ce, adj. 1. Îmbelșugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care ține mult, care nu se consumă repede; economic. ♦ Fig. (Pop.) Vorbăreț. Spornic la vorbă. 2. Care are spor2 la treabă; harnic, vrednic. ♦ Care prilejuiește o acțiune cu spor2, care se face cu spor2; la care se lucrează cu spor2. – Din sl. sporĩnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÓRNIC adj. economicos. (O mâncare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPÓRNIC adj. v. abundent, activ, bogat, bun, fecund, fertil, gras, harnic, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, rodnic, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPÓRNIC s. v. sporiș, verbină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPÓRNIC s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spórnic adj. m., pl. spórnici; f. sg. spórnică, pl. spórnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPÓRNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are spor; care sporește. Muncă ~că. 2) (mai ales despre alimente) Care nu se consumă repede; care ține mult. 3) Care există din belșug; îmbelșugat; abundent. /<sl. sporinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink