SPOVEDÁNIE, spovedanii, s. f. Faptul de a (se) spovedi; mărturisire. ♦ Spec. Ceremonia mărturisirii păcatelor în fața preotului. – Din sl. ispovĕdanije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPOVEDÁNIE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedire, (înv. și pop.) spovadă, (înv. și reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. confesiune, confidență, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut prietenului unele ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spovedánie s. f. (sil. -ni-e), art. spovedánia (sil. -ni-a), g.-d. art. spovedániei; pl. spovedánii, art. spovedániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPOVEDÁNIE ~i f. 1) Ritual creștin constând în mărturisirea păcatelor spre a obține iertarea lor. 2) fig. Comunicare a unui gând ascuns; confidență; confesiune; destăinuire. [G.-D. spovedaniei; Sil. -ni-e] /<sl. ispovĕdanije
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink