Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: spovedi (verb tranzitiv) , spovedire (substantiv feminin)   
SPOVEDÍRE, spovediri, s. f. Acțiunea de a (se) spovedi; destăinuire, mărturisire. – V. spovedi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPOVEDÍRE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedanie, (înv. și pop.) spovadă, (înv. și reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare. (~ unui secret.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spovedíre s. f., g.-d. art. spovedírii; pl. spovedíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPOVEDÍ, spovedésc, vb. IV. Refl. (În practicile Bisericii creștine) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. ♦ Refl. și tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. [Var.: (înv.) ispovedí, ispoveduí, (reg.) spoveduí vb. IV] – Din sl. ispovĕdati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SPOVEDÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre credincioși creștini) A-și mărturisi (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor. 2) A încredința o taină; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa. /<sl. ispovĕdati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SPOVEDÍ ~ésc tranz. (credincioși creștini) A supune ritualului de spovedanie. /<sl. ispovĕdati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPOVEDÍ vb. 1. (BIS.) a (se) mărturisi, (înv. și reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 2. a se confesa, a se destăinui, a se mărturisi, (livr.) a se confia, (înv. și pop.) a se dezveli. (S-a ~ unui prieten.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spovedí (-désc, -ít), vb.1. A confesa. – 2. (Munt.) A trăncăni, a da bacalaureatul. – Var. (i)spoved(u)i, (i)spovăd(u)i și der. Sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 359); var. sînt înv.Der. spovadă, s. f. (confesiune); spovedanie, s. f. (confesiune); nespovedit, adj. (nemărturisit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spovedí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spovedésc, imperf. 3 sg. spovedeá; conj. prez. 3 sg. și pl. spovedeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)