SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPRÁFCĂ s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spráfcă (-ắfci), s. f. – Informație, investigație, anchetă. Rus. spravka, pol. sprawka (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spráfcă s. f., g.-d. art. spráfcei; pl. spráfce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink