Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: spulbera (verb tranzitiv) , spulberare (substantiv feminin)   
SPULBERÁRE, spulberări, s. f. Acțiunea de a (se) spulbera și rezultatul ei; împrăștiere, risipire; fig. nimicire. – V. spulbera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPULBERÁRE s. împrăștiere, risipire. (~ frunzelor, a prafului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spulberáre s. f., g.-d. art. spulberării; pl. spulberări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPULBERÁ, spúlber, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia. 2. Fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – Lat. *expulverare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SPULBERÁ pers. 3 se spúlberă intranz. 1) A se împrăștia treptat, răspândindu-se; a se destrăma; a se risipi. 2) fig. (despre vise, iluzii, idealuri) A înceta să mai existe; a se risipi; a demitiza. /<lat. expulverare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SPULBERÁ spúlber 1. intranz. A fi spulber; a viscoli. 2. tranz. 1) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej, împrăștiind. 2) A face să se spulbere. /<lat. expulverare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPULBERÁ vb. 1. a împrăștia, a risipi, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 2. a viscoli. (Vântul ~ zăpada.) 3. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) rășchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 4. a împrăștia, a risipi, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.) 5. a îndepărta, a risipi. (I-a ~ toată temerea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPULBERÁ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, supăra, zdrobi, zvânta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spulberá (-r, át), vb.1. A ridica praful. – 2. A risipi, a dispersa, a împrăștia. – 3. A dezagrega, a desface, a îndepărta. – 4. (Trans.) A se indigna. – Mr. spulbir(are). Lat. *expŭlverāre (Pușcariu 1631; Candrea-Dens., 1457; REW 6842), cf. it. spolverare.Der. spulber, s. n. (dispersie, dispariție), postverbal folosit artificial în literatură; spulberat, adj. (împrăștiat, risipit; s. m., cap-de-mort, hîrcă), la care, sensul al doilea pare un calc din fr. dissipé; spulberatic (var. spulberatec, înv. spulberos), adj. (inconstant, nestatornic, ușuratic; ușor); spulberătură, s. f. (cantitate de praf, zăpadă, pleavă etc., care se ridică în vînt; plantă, Teucrium chamaedrys). – Cf. pulbere.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spulberá vb., ind. prez. 1 sg. spúlber, 3 sg. și pl. spúlberă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)