SPULBERĂTÚRĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPULBERĂTÚRĂ s. v. dumbeț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spulberătúră s. f., g.-d. art. spulberătúrii; pl. spulberătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink