Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SPÚMEG s. n. (Rar) 1. Spumegare. 2. Fig. Mânie violentă. – Postverbal al lui spumega.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
spúmeg s.n. (reg.) 1. spumegare, spumare, clăbucire. 2. (fig.) înfuriere (peste măsură), furie mare, dezlănțuire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din spumă (după fumega).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SPUMEGÁ spúmeg intranz. 1) (despre lichide) A face spumă (în urma unei mișcări rapide sau a unei reacții); a se înspuma. 2) (mai ales despre cai) A se acoperi de spumă. ◊ ~ de mânie (sau de furie) a fi foarte mânios; a clăbuci. /Din spumă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPUMEGÁ vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spumegá vb., ind. prez. 3 sg. spúmegă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink