Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: spune (verb tranzitiv) , spunere (substantiv feminin)   
SPÚNERE, spuneri, s. f. (Rar) Faptul de a spune; ceea ce este spus; (pop.) zicală, proverb, sentință. – V. spune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÚNERE s. 1. exprimare, formulare, pronunțare, rostire, zicere. (~ unei opinii.) 2. declamare, de-clamație, recitare, (rar) debitare, (înv.) recitație. (~ unei poezii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPÚNERE s. v. arătare, expunere, istorie, istorisire, înfățișare, narare, narațiu-ne, poveste, povestire, prezentare, proverb, răspuns, relatare, replică, ri-postă, vorbă bătrânească, zicală, zică-toare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spúnere s. f., g.-d. art. spúnerii; pl. spúneri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPÚNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ți spune nimic lucrul acesta?Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obișnui, a se zice într-un anumit fel. – Lat. exponere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SPÚNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevărul. ~ pe de rost.~ drept a spune adevărul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut să creadă. A nu ~ nici cârc a nu scoate nici o vorbă. ~ verde în față (sau în ochi) a da adevărul pe față, fără ocolișuri. A-i ~ cuiva inima a presimți. După cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povești a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a cânta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag cu intenții rele; a pârî; a denunța. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum îți ~? /<lat. exponere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPÚNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 3. v. arăta. 4. v. afirma. 5. v. zice. 6. a face, a zice. (El ~: – Nu vreau!) 7. v. transmite. 8. v. povesti. 9. v. destăinui. 10. v. recita. 11. v. susține. 12. a se afirma, a se auzi, a se șopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 13. v. scoate. 14. v. pronunța. 15. v. supranumi. 16. v. numi. 17. a susține. (Ce ~ savantul în această carte?) 18. v. presupune. 19. v. conține. 20. v. semnifica. 21. v. denunța. 22. v. porunci. 23. v. obiecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPÚNE vb. v. apărea, arăta, chema, citi, cânta, evoca, executa, indica, interpreta, intona, ivi, înfățișa, numi, parcurge, predica, prezenta, propaga, propovădui, răspândi, veni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A spune ≠ a tăcea
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
spúne (-n, -us), vb.1. (Înv.) A expune, a exprima, a indica. – 2. A zice. – 3. A povesti, a nara, a recita. – 4. A acuza, a reclama, a denunța. – Mr. (a)spun(ere), spuș, spus; megl. spun(iri), spuș, spus; istr. spur, spus. Lat. exponĕre (Pușcariu 1636; Candrea-Dens., 1467; REW 3054; Popinceanu, ZRPh., LXIX, 236-66), cf. it. esporre, prov. esponer (calabr. spunere), v. fr. espondre, sp. exponer, port. expôr, alb. špuń „a învăța, a instrui” (Meyer 415; Philippide, II, 641). Uz general (ALR, I, 107). – Der. spus, adj. (zis); nespus, adj. (inexprimabil; adv., nemaipomenit, extraordinar); spusă, s. f. (zisă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spun, 1 pl. spúnem, 2 pl. spúneți; conj. prez. 3 sg. și pl. spúnă; ger. spunând; part. spus
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale:
a-i spune (cuiva) ceva verde în față expr. a-i spune ceva (cuiva) direct / cu sinceritate / fără menajamente.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
a-i spune cuiva vreo două de dulce expr. a certa / a mustra pe cineva.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
a spune două vorbe și un cuvânt expr. a vorbi extrem de concis.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
a spune gogoși expr. a spune minciuni.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
a spune ocabele expr. (adol.) a minți; a lansa zvonuri nefondate.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
a spune prăpăstii expr. 1. a spune lucruri care înspăimântă. 2. a spune lucruri lipsite de rațiune / prostii / bazaconii.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
a spune verzi și uscate expr. a spune prostii, a vorbi fără rost.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
a spune vrute și nevrute expr. a flecări, a pălăvrăgi.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)