SPĂRGĂTÓR, -OÁRE, spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPĂRGĂTÓR s. (arg.) trăsnitor. (~ul a fost arestat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spărgătór adj. m., s. m., pl. spărgătóri; f. sg. și pl. spărgătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
spărgătór s. n., pl. spărgătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPĂRGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care sparge. /a sparge + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPĂRGĂTÓR2 ~oáre n. Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coajă). ~ de nuci. ◊ ~ de gheață navă de construcție specială capabilă să-și croiască drum prin câmpurile de gheață, lăsând în urmă un coridor de navigație pentru alte vase. /a sparge + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPĂRGĂTÓR3 ~i m. Hoț care sparge lacăte sau uși de la încăperi, spre a prăda. ◊ ~ de grevă persoană care continuă lucrul în timpul grevei. /a sparge + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
spărgătór de gheáță s. n. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink