Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: stânjeni (verb tranzitiv) , stânjenire (substantiv feminin)   
STÂNJENÍRE, stânjeniri, s. f. Faptul de a (se) stânjeni. ♦ Sfială, jenă, ezitare. [Var.: (pop.) stânjiníre s. f.] – V. stânjeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÂNJENÍRE s. 1. deranjare. 2. jenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stânjeníre s. f., g.-d. art. stânjenírii; pl. stânjeníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÂNJENÍ, stânjenésc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. 2. Refl. (Reg.) A se sfii, a se rușina; a ezita. [Var.: (pop.) stânjiní vb. IV] – Din sl. sŭtenženŭ (sŭtengnonti).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STÂNJENÍ mă ~ésc intranz. A avea timiditate sau emoție; a se intimida; a se sfii; a se jena; a se rușina. /<sl. sutenženu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STÂNJENÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se stânjenească; a stingheri; a incomoda; a se sfii; a se jena. /<sl. sutenzénu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÂNJENÍ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STÂNJENÍ vb. v. jena, rușina, sfii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stînjení (-nésc, -ít), vb. – A incomoda, a stingheri, a deranja, a jena, a împiedica. – Var. stînjîni, stîngăni, stingheri, și der. Sl. sŭtęgnąti, participiul sŭtęženŭ „a comprima, a oprima” (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai curînd din sl. sŭtęžiti „a fi stingherit”, care aparține aceleiași familii de la vb. tęgnąti „a întinde” (Cihac, II, 411; Byhan 337); ultima var. nu este clară. – Der. stînjeneală, s. f. (stinghereală, neplăcere); stînjenitor, adj. (care stingherește); stînjie, s. f. (Trans., obadă care acoperă capătul osiei carului); stingher, adj. (desperecheat, fără pereche; izolat, solitar), postverbal de la stingheri, al cărui semantism este anormal, dar care este o creație literară, fără curs în limba populară (după Giuglea, Dacor., II, 901, din lat. singularis contaminat cu stinghie; după Densusianu, GS, IV, 290, din lat. *extraiugularium care s-ar fi zis la început boilor fără pereche).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stânjení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stânjenésc, imperf. 3 sg. stânjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. stânjeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)