Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, adj. 1.Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2.(Înv.:despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STĂTĂTÓR adj. stagnant. (Ape ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STĂTĂTÓR adj. v. durabil, fixat, sedentar, stabil, statornic, trainic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Stătător ≠ curgător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
stătătór adj. m., pl. stătătóri; f. sg. și pl. stătătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care stă (pe loc); care nu se mișcă; imobil. ◊ Apă ~oare apă care nu curge. 2) și adverbial : De sine ~ care nu depinde de nimeni; independent. /stat + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
de síne stătătór loc. adj. m., pl. de síne stătătóri; f. sg. și pl. de síne stătătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)