Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: stabili (verb tranzitiv) , stabilit (adjectiv)   
STABILÍT, -Ă, stabiliți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat, fixat. 2. Care s-a statornicit într-un anumit loc. – V. stabili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STABILÍT s.n. Material în formă de plăci confecționate prin presare, care se folosește pentru izolări termice și fonice sau pentru construirea de pereți despărțitori. [Nume comercial].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STABILÍT adj. 1. v. consfințit. 2. v. anumit. 3. v. determinat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stabilít s. n., pl. stabilíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STABILÍ mă ~ésc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se așeza. /<lat. stabilire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STABILÍ ~ésc tranz. 1) A pune să stea nemișcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziție). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înțelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ prețul. 3) A face să intre în acțiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STABILÍ vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfinți. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înființa, întemeia, organiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stabilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 sg. și pl. stabileáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)