Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
STABILIZATÓR, -OÁRE, stabilizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care face stabil, care dă stabilitate. 2. S. n. Organ dintr-un sistem tehnic care asigură stabilitatea sistemului. 3. S. n. Aparat sau dispozitiv pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. 4. S. n. Partea fixă a ampenajului orizontal al unui avion. 5. S. n. Legătură elastică între capetele osiei unui autovehicul, care împiedică înclinările mari ale acestuia. 6. S. m. Substanță care se adaugă unei soluții pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din fr. stabilisateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STABILIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă stabilitate. // s.n. 1. Partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilațiile unei nave. 3. Aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. // s.m. Substanță care se adaugă unei soluții coloidale sau unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. [Cf. fr. stabilisateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STABILIZATÓR, -OÁRE I. adj. care stabilizează, care dă stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilațiile unei nave. 3. aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. 4. dispozitiv automat care contribuie la menținerea constantă a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de mișcările acestuia. III. s. m. substanță care se adaugă unei soluții coloidale, unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STABILIZATÓR s. (CHIM.) stabilizant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stabilizatór adj. m., (chim.) s. m., pl. stabilizatóri; f. sg. și pl. stabilizatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stabilizatór (tehn.) s. n., pl. stabilizatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STABILIZATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care stabilizează; care face stabil. /<fr. stabilisateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STABILIZATÓR2 ~oáre n. 1) Aparat care menține constantă tensiunea electrică de alimentare, indiferent de variațiile tensiunii din rețea. 2) Parte imobilă la un aparat de zbor menită să-i asigure stabilitatea în atmosferă. 3) Dispozitiv care împiedică oscilațiile prea mari ale unui vehicul de apă. /<fr. stabilisateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STABILIZATÓR3 ~i m. Substanță chimică care poate stabiliza altă substanță. /<fr. stabilisateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)