STACÓJ, stacoji, s. m. (Înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóș s. m.] – Din ngr. stakós.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STACÓJ s. v. homar, rac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stacój (-ji), s. m. – Homar, rac. – Var. stacoș. Mr. astahó. Ngr. σταϰός (Cihac, II, 701), cf. tc. istakos, bg. astakos. – Der. stacojiu, adj. (roșu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stacój s. m., pl. stacóji
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STACÓJ ~i m. înv. 1) Crustaceu asemănător cu racul, dar de talie mai mare; homar. 2) Crustaceu dulcicol cu carapacea neagră-verzuie, având în partea anterioară a corpului o pereche de clești lungi și viguroși; rac. /<ngr. stakós
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink