STAFÍE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STAFÍE s. 1. v. fantomă. 2. v. strigoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stafíe s. f., art. stafía, g.-d. art. stafíei; pl. stafíi, art. stafíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STAFÍE ~i f. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; spirit; vedenie; arătare; nălucă; fantomă. 2) fig. Persoană slabă, înaltă și urâtă. [G.-D. stafiei] /cf. ngr. stihíon, alb. stihi, stihjo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink