STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conține polenul. – Din lat. stamen, -inis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STAMÍNĂ s.f. Organ bărbătesc de reproducere al florii, care conține polenul. [Cf. lat. stamen, fr. étamine, it. stamigna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stamínă s. f., g.-d. art. stamínei; pl. stamíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STAMÍNĂ ~e f. bot. Organ bărbătesc al florilor, care produce polen. /<lat. stamen, ~inis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink