STATÍSTIC, -Ă, statistici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Evidență numerică, situație cifrică referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numărătoare. 2. Culegere, prelucrare și valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Știință care culege, sintetizează, descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale. ♦ Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele folosite în statistică (I) 4. Teorie fizică ce urmărește și descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care aparține statisticii (I), privitor la statistică, bazat pe statistică. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STATÍSTIC adj. Referitor la statistică. [Cf. fr. statistique, it. statistico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STATÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la statistică. II. s. f. 1. ramură a matematicilor aplicate ale cărei principii decurg din teoria probabilităților și care se ocupă cu gruparea metodică și cu studiul seriilor de fapte sau date numerice. 2. ansamblu de date numerice referitoare la o categorie de fapte. ◊ reprezentare grafică a situației reale sau probabile a unui ansamblu de elemente. 3. numărătoare, socoteală, recensământ. 4. (fiz.) teorie care descrie comportarea de ansamblu a unui sistem din numeroase particule. (< fr. statistique, germ. statistisch, /II/ Statistik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STATÍSTIC s. v. statistician.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
statístic s.m. (înv.) om de stat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
statístic adj. m., pl. statístici; f. sg. statístică, pl. statístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STATÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de statistică; propriu statisticii. Metodă ~că. Date ~ce. /<fr. statistique, germ. Statistik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink