STATÚRĂ, staturi, s. f. Înălțime a corpului omenesc; stat3 (2). ♦ Înfățișare, conformație a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din fr. stature, lat. statura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STATÚRĂ s.f. Înălțimea cuiva; stat; talie. [Cf. fr. stature, it. statura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STATÚRĂ s. f. înălțimea cuiva; siluetă, talie. (< fr. stature, lat. statura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STATÚRĂ s. 1. înălțime, mărime, talie. (De ~ mică.) 2. făptură, înălțime, talie, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
statúră s. f., g.-d. art. statúrii; pl. statúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STATÚRĂ ~i f. (la om) 1) Înălțime a corpului; talie. Înalt de ~. Mic de ~. ◊ În toată ~a în toată înălțimea. 2) Configurație a corpului; siluetă. [G.-D. staturii] /<lat. statura, fr. stature
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink