STELÁR1, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stea + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STELÁR2, -Ă, stelari, -e, adj. Care aparține stelelor, privitor la stele. ♦ Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. ♦ Care are formă de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; înstelat. – Din fr. stellaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STELÁR, -Ă adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ În formă de stea. [Cf. fr. stellaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STELÁR, -Ă adj. 1. referitor la stele. 2. în formă de stea; stelat. ♦ ganglion ~ = ganglion cervical al sistemului simpatic, care prezintă ramificații stelare. (< fr. stellaire, lat. stellaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STELÁR adj. (ASTRON.) sideral, (înv.) stelin. (Lumină ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stelár, stelári, s.m. 1. (înv.) astrolog. 2. (pop.) colindător cu steaua.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
stelár adj. m., pl. stelári; f. sg. steláră, pl. steláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stelár s. m., pl. stelári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STELÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de stele; propriu stelelor; astral; sideral. 2) Care are forma unei stele; ca o stea. /<fr. stellaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink