STÉLĂ, stele, s. f. Mic monument cu caracter comemorativ, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi, specific antichității. – Din fr. stèle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÉLĂ s.f. Monument în formă de coloană sau de obelisc, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripție. ♦ Colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. [< fr. stèle, cf. gr. stele – coloană].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÉLĂ s. f. 1. monument funerar, coloană sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripție. 2. colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. (< lat. stela, fr. stèle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stélă s. f., g.-d. art. stélei; pl. stéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÉLĂ ~e f. Monument comemorativ, în formă de mică coloană sau pilastru, construit dintr-un bloc monolit de piatră, de obicei cu sculpturi în relief. /<lat. stella, fr. stéle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REGINA-STÉLELOR s. v. vega.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROATA-STÉLELOR s. v. coroana-boreală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Roáta-Stélelor s. pr. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink