STENAHORÍE s. f. (Grecism înv.) 1. Greutate în respirație, năduf; astmă. ♦ Fig. Stare de neliniște, de plictiseală. 2. Încurcătură, strâmtoare, nevoie materială. – Din ngr. stenohoría (pop. stenahoría).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STENAHORÍE s. v. astmă, belea, bucluc, danana, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, încurcătură, jenă, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pacoste, piedică, plictiseală, pocinog, rău, stavilă, supărare, urât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stenahoríe (-íi), s. f. – 1. Necaz, perplexitate. – 2. Neliniște, nemulțumire, indispoziție, apăsare. Ngr. στενοχωρία (Tiktin; Gáldi 256). – Der. stenahorisi, vb. (a goni, a încolți; a oprima), din ngr. στένοχωρῶ, aorist στενοχώρισα; stenos, s. n. (înv., opresiune), din ngr. στένωσις.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stenahoríe s. f., art. stenahoría, g.-d. art. stenahoríei; pl. stenahoríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink