STEREOMÉTRU, stereometre, s. n. Instrument cu care se măsoară volumul corpurilor solide. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STEREOMÉTRU s.n. 1. Instrument care servește la determinarea volumelor corpurilor solide. 2. Aparat cu ajutorul căruia se construiesc hărțile topografice sau se măsoară elementele spațiale ale obiectelor fotografiate. [< fr. stéréomètre, cf. gr. stereos – solid, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STEREOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru determinarea volumelor corpurilor solide. 2. aparat cu ajutorul căruia se construiesc hărțile topografice sau se măsoară elementele spațiale ale obiectelor fotografiate. (< fr. stéréomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stereométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), art. stereométrul; pl. stereométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STEREOMÉTRU ~e n. Aparat pentru determinarea dimensiunilor unui obiect. /<fr. stéreometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink