STERP, STEÁRPĂ, sterpi, -e, adj. 1: (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ Fig. (Despre priveliști) Fără viață, sărac, dezolant. 2. (Pop.: despre animale și plante) Steril (1). ♦ (Despre căsătorii) Din care nu au rezultat copii. 3. Fig. Care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril (2). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STERP adj. 1. v. steril. 2. (BOT.) steril. (Plantă ~earpă.) 3. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) macru, (înv.) neproducător, sterpos. (Un sol ~.) 4. arid, neproductiv, neroditor. (O câmpie, o regiune ~earpă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STERP adj. v. chircit, degenerat, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, închircit, înțelenit, necultivat, nedesțelenit, nedezvoltat, nefolositor, nelucrat, netrebuincios, neutil, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sec, secat, sfrijit, uscat, van, zadarnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sterp ≠ fertil, productiv, roditor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sterp (-eárpă), adj. – Steril, neroditor. – Mr., megl. sterp. Lat. *exstirpus (Pușcariu 1644; Iordan, Dift., 48; Pascu, I, 160; Philippide, II, 641; E. Herzog, ZRPh., XXVI, 732; REW 3072; Rohlfs, Arch. Rom., IX, 159; Rosetti, II, 68), cf. alb. šterpe, slov. stirpa, it. de S stirpa, sterpa, streppa, ven. sterpa, friul. sterpe. Der. din gr. στέριφος (Weigand, Jb., XVI, 228; Drăganu, Dacor., II, 616; Diculescu, Elementele, 443; Rohlfs, EWUG, 2059; cf. Cihac, II, 702) este dificilă fonetic, cf. Tiktin. Der. din ngr. στέρφος (Scriban) ar impune o explicație pentru alterația finală. Der. sterp, s. n. (canal de scurgere la moară), numit așa pentru că este uscat pînă la funcționarea morii; sterpar, s. m. (cioban de oi sterpe); sterpătură, s. f. (femelă stearpă); sterpet, s. n. (turmă de oi sterpe); sterpos, adj. (steril); stîrpi (var. înv. sterpi, stărpi), vb. (a lăsa sterp, a steriliza; a a****a, a-și pierde sarcina; a pierde laptele, a înțărca; a se usca, a deveni arid, a se zvînta; a distruge, a elimina, a smulge din rădăcină); stîrpiciune (var. stîrpăciune, înv. sterpiciune), s. f. (sterilitate; pămînt steril); stîrpie (var. sterpie, stărpie), s. f. (înv., sterilitate); stîrpitură (var. stărpitură), s. f. (a***t; a***ton; femelă stearpă). – Din rom. provine săs. stirpê.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sterp adj. m., pl. sterpi; f. sg. steárpă, pl. stérpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STERP steárpă (~i, ~e) 1) (despre sol) Care nu este roditor; neproductiv; arid; steril. 2) (despre ființe) Care nu este apt să procreeze; inapt de a reproduce; steril. 3) (despre plante) Care nu produce nici semințe, nici fructe; steril. 4) fig. Care nu dă nici un rezultat pozitiv; steril. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBĂ-STEÁRPĂ s. v. spânz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink