Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
STICLÉTE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis).Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stigléte, stigléț s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STICLÉTE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiță, domnișoară, domnișor, domnuț, logăcel, logociță, oiță, scai, scaiete, scăiecior, scăișor, spinărel, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STICLÉTE s. v. gardian, polițai, polițist, regină, sergent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sticléte (-ți), s. m. 1. Pasăre cîntătoare (Carduelis elegans). – 2. (Arg.) Gardian, polițai, agent. – Var. stiglete, stiglet, Trans. știglit. Germ. Stieglitz, prin intermediul sb. steglic, sl. štiglec (Miklosich, Fremdw., 130; Candrea, II, 368).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sticléte s. m. (sil. -cle-), pl. sticléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STICLÉTE ~ți m. Pasăre sedentară, cântătoare, de talie mică, cu cioc conic, scurt și gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ți în cap (sau a-i cânta cuiva ~ții în cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~ții din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)