STICLEȚÉL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. [Var.: (pop.) stiglețél s. m.] – Sticlete + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sticlețél s. m. (sil. -cle-), pl. sticlețéi, art. sticlețéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink