STILÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul stilurilor limbii și al încărcăturii emoțional-expresive a mijloacelor de limbă. [G.-D. stilisticii] /<fr. stylistique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STILÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul stilurilor limbii literare. ♦ Studiul mijloacelor de exprimare ale unei limbi privite sub aspectul conținutului lor afectiv. [Cf. fr. stylistique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
stilístică s. f., g.-d. art. stilísticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STILÍSTIC, -Ă, stilistici, -ce, adj., s. f. 1. Care ține de stil (I 1), privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectivă, la caracterul afectiv al expresiei. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele de exprimare ale unei colectivități, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din punctul de vedere al conținutului lor afectiv, al expresivității sau din punctul de vedere al calităților și normelor lor. – Din fr. stylistique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STILÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de stil; propriu stilului. Procedeu ~. /<fr. stylistique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STILÍSTIC, -Ă adj. 1. Privitor la stil. 2. Care se referă la mijloacele de exprimare afectivă a limbii. [Cf. fr. stylistique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STILÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la stil, la mijloacele de exprimare afectivă a limbii. II. s. f. disciplină care studiază stilurile limbii literare. (< fr. stylistique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stilístic adj. m., pl. stilístici; f. sg. stilístică, pl. stilístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink