STIMULATÓR, -OÁRE, stimulatori, -oare, adj., s. m. (Substanță, agent, element) care stimulează; spec. (substanță organică) care, în cantități mici, accelerează creșterea plantelor. – Din fr. stimulateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIMULATÓR s.m. Substanță chimică pe care planta și-o prepară singură și care-i este necesară pentru o creștere în condiții bune. [Cf. fr. stimulateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIMULATÓR, -OÁRE adj., s. m. (substanță, agent, aparat) care stimulează. ◊ (substanță organică) care accelerează creșterea plantelor. (< fr. stimulateur, lat. stimulator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STIMULATÓR adj., s. 1. adj. v. stimulativ. 2. s. (BIOL.) stimulator de creștere = substanță de creștere. 3. adj. emulativ, încurajator, stimulativ. (Întrecere cu caracter ~.) 4. adj. v. mobilizator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Stimulator ≠ anihilant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
stimulatór adj. m., s. m., pl. stimulatóri; f. sg. și pl. stimulatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STIMULATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care stimulează. /<fr. stimulateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STIMULATÓR2 ~i m. mai ales la pl. Substanță organică activă care accelerează creșterea plantelor. /<fr. stimulateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink