Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: stinge (verb tranzitiv) , stingere (substantiv feminin)   
STÍNGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge; stins1. ♦ Semnal prin care se anunță într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte; timpul când se dă acest semnal. ♦ Moarte, deces. – V. stinge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÍNGERE s. 1. înăbușire. (~ unui incendiu. ) 2. dispariție, încetare. (~ ultimelor zgomote.) 3. v. moarte. 4. v. prescriere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Stingere ≠ aprindere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
stíngere s. f., g.-d. art. stíngerii; pl. stíngeri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STINGE, sting, vb. III. 1. Tranz. A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. ◊ Expr. (Absol.) Bea de stinge = e foarte bețiv. ♦ Refl. (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra. ♦ Refl. Fig. A slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A sărăci cu totul, a se ruina. 2. Tranz. și refl. A face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze. ♦ Refl. (Despre aștri; adesea fig.) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters. ♦ Tranz. Fig. A întuneca ochii, vederea; a orbi. ♦ Refl. A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar). 3. Refl. și tranz. A slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc. 4. Refl. A înceta din viață; a muri. ♦ Tranz. A omorî, a ucide. ♦ A dispărea fără a lăsa urmași. ♦ Fig. A dispărea fără urmă; a pieri. 5. Tranz. A șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici. 6. Tranz. A pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. 7. Tranz. A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc). ♦ (Chim.) A amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată. ◊ Expr. A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții. – Lat. stinguere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STÍNGE mă sting intranz. 1) A înceta de a arde. Focul s-a stins. 2) A înceta de a lumina. Lămpile s-au stins. 3) fig. A înceta de a fi, de a exista. Dorul s-a stins.A i se ~ cuiva vederile (sau ochii) a orbi. 4) (despre persoane) A înceta de a trăi intens. /<lat. extinguere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STÍNGE sting tranz. 1) A face să se stingă. ◊ ~ (pe cineva) în bătăi a bate foarte tare. 2) (datorii) A face să nu mai existe (prin achitare). ◊ ~ o acțiune penală (sau juridică) a închide un dosar. 3) (substanțe sau preparate) A trata cu apă sau alt lichid. ◊ ~ var a turna apă peste piatra de var pentru a căpăta material bun pentru văruit. /<lat. extinguere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÍNGERE ~i f. 1) v. A STINGE și A SE STINGE. 2) art. Semnal care anunță odihna de noapte într-o colectivitate de tip militar. A sunat ~ea. 3) Timp când se dă acest semnal. /v. a (se) stinge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÍNGE vb. 1. a înăbuși. (A ~ focul.) 2. v. dispărea. 3. v. înceta. 4. v. muri. 5. (JUR.) a se prescrie, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STÍNGE vb. v. agoniza, asasina, astâmpăra, calici, calma, domoli, liniști, omorî, potoli, ruina, sărăci, scăpăta, suprima, tempera, ucide.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) stinge ≠ a (se) aprinde
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se stinge ≠ a arde
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A stinge ≠ a arde, a ațâța
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
stínge (-g, ns), vb.1. A face să numai ardă, a opri focul. – 2. A calma, a liniști, a domoli. – 3. A nimici, a pustii, a distruge, a stîrpi. – 4. (Refl.) A se epuiza, a se extenua, a se perima. – Var. înv. stînge. Mr. astingu, astimșu, astindzire, megl. stins, stinș, stinziri, istr. stingu, stins. Lat. extinguĕre (Cihac, I, 264; Pușcariu 1646; REW 3070), cf. prov. estenher, fr. éteindre.Der. stingător, adj. (care stinge); stingătoare, s. f. (stingător de lumînări); stingere, s. f. (acțiunea de a stinge; semnal de culcare la militari; dezastru, calamitate); stins, adj. (care nu mai arde); nestins, adj. (inextingibil).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stínge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sting, 1 pl. stíngem, perf. s. 1 sg. stinséi, 1 pl. stínserăm; part. stins
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)