Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
STIPULÁRE s.f. Acțiunea de a stipula și rezultatul ei; stipulație. [< stipula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIPULÁRE s. v. clauză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stipuláre s. f., g.-d. art. stipulării; pl. stipulări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STIPULÁ, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A STIPULÁ ~éz tranz. livr. (clauze, dispoziții etc.) A indica în mod special (într-un act juridic); a specifica. /<fr. stipuler, lat. stipulare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STIPULÁ vb. I. tr. A introduce, a enunța, a prevedea o clauză, o condiție într-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIPULÁ vb. tr. a face o stipulație. (< fr. stipuler, lat. stipulari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STIPULÁ vb. v. prevedea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stipulá vb., ind. prez. 1 sg. stipuléz, 3 sg. și pl. stipuleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stipulár adj. m., pl. stipulári; f. sg. stipuláră, pl. stipuláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)