Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STIVUÍ, stivuiésc, vb. IV. Tranz. A aranja în stive obiecte de același fel, a face stive; a stiva. – Stivă + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIVUÍ vb. (rar) a stiva. (A ~ lăzile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stivuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stivuiésc, imperf. 3 sg. stivuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. stivuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A STIVUÍ ~iésc tranz. (obiecte de același fel) A așeza în straturi suprapuse; a face stive. /stivă + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink