Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: stoarce (verb tranzitiv) , stoarcere (substantiv feminin)   
STOÁRCERE, stoarceri, s. f. Acțiunea de a stoarce; stors1. – V. stoarce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STOÁRCERE s. v. tescuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STOÁRCERE s. v. asuprire, exploatare, extor-care, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, secreție, urgisire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stoárcere s. f., g.-d. art. stoárcerii; pl. stoárceri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STOÁRCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conține; spec. a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri. (Fam.) A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă. 3. Fig. A obține un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obține ceva cu mare efort. [Perf. s. storséi, part. stors] – Lat. extorquere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A STOÁRCE storc tranz. 1) (fructe, rufe etc.) A presa evacuând lichidul; a scurge. ◊ ~ pe cineva de puteri (sau de vlagă) a slei pe cineva de puteri; a istovi; a vlăgui. 2) (lichide conținute în anumite corpuri) A elimina prin presare. ~ sucul din poamă.~ lacrimi a face să plângă. 3) fig. A obține datorită unei insistențe excesive; a smulge. 4) fig. (bunuri materiale) A lua prin constrângere (mai ales morală); a smulge. /<lat. extorquare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STOÁRCE vb. 1. v. tescui. 2. (înv.) a stoci. (A ~ un abces de puroi.) 3. v. extenua.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STOÁRCE vb. v. asupri, exploata, extorca, infiltra, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, pătrunde, persecuta, prigoni, scurge, secătui, tiraniza, urgisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stoárce (-orc, -ors), vb.1. A presa, a scoate, a extrage. – 2. A obține. – 3. A epuiza, a extenua. – Mr. storcu, storșu, stoarcere. Lat. extŏrquēre, cu schimb de conjug. ca toarce (Pușcariu 1649; REW 3094), cf. it. storcere, prov., cat. estorcer, v. fr. estordre, sp. estorcer.Der. stors, s. n. (acțiunea de a stoarce); storsură, s. f. (lichid stors, suc); storcoși, vb. (a strivi, a face terci), cu suf. expresiv -oși.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stoárce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storc, perf. s. 1 sg. storséi, 1 pl. stoárserăm; part. stors
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)