STÓFĂ, stofe, s. f. Țesătură de lână sau de fibre sintetice, mai groasă decât pânza, întrebuințată pentru confecționarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „de”) Predispoziție, aptitudine, talent. ◊ Expr. A avea stofă = a avea calități deosebite (într-un anumit domeniu). [Var.: ștófă s. f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTÓFĂ s. f. v. stofă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÓFĂ ~e f. 1) Țesătură calitativă, mai ales de lână. ◊ A avea ~ a fi înzestrat cu anumite aptitudini, ce pot fi dezvoltate. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [G.-D. stofei] /<germ. Stoff, it. stoffa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÓFĂ s.f. Țesătură de lână, de fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. ♦ (Fig.) Dispoziție, talent, aptitudini. [Var. ștofă s.f. / < it. stoffa, germ. Stoff].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘTÓFĂ s.f. v. stofă.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÓFĂ s. f. 1. țesătură din lână, din fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. ♦ a avea ~ = a avea calități deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STÓFĂ s. (reg.) pănură. (~ de haine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștófe s.f. pl. (reg.) rămășițele merelor tescuite.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
stófă (-fe), s. f. – 1. Postav, țesătură. – 2. Fire, natură, caracter. – Var. ștofă. – Mr. stofă. Germ. Stoff, parțial prin intermediul it. stoffa › ngr. στόφα (Cihac, II, 394; Borcea 206), cf. rus. stof (Sanzewitsch 210). Pentru sensul al doilea, cf. cumaș.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stófă s. f., g.-d. art. stófei; (sorturi, bucăți) pl. stófe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink