STÓLNIC, stolnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care purta grija mesei domnești, fiind șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor. ♦ Șef bucătar boieresc. 2. (Pop.) Persoană care conduce nunta și servește nuntașii la masă. – Din sl. stolĩnikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
stólnic s. m., pl. stólnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÓLNIC ~ci m. 1) (în Țara Românească și în Moldova din Evul Mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă masa domnitorului. 2) înv. Bucătar-șef la curtea unui boier. 3) înv. Bărbat care servea mesenii în timpul ospățului de la nuntă. /<sl. stoliniku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink