Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
STÓLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de m********e romane. 2. Un fel de orar1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul slujbei religioase. – Din it., fr., lat. stola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÓLĂ s.f. 1. Rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică m********e romane. 2. Ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÓLĂ1 s. f. 1. rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică m********e romane. 2. ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. (< it., fr., lat. stola)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-STÓLĂ2 elem. „dilatație, alungire”. (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stólă, stóle, s.f. (înv.) strat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
stólă (-le), s. f.1. Un anumit fel de rochie purtată de m********e romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stólă s. f., g.-d. art. stólei; pl. stóle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÓLĂ ~e f. 1) Rochie largă și lungă până la pământ, încinsă cu două cordoane, purtată de m********e romane. 2) Fâșie lungă și îngustă, ornamentată, purtată pe după gât de preoții catolici în timpul slujbei. /<lat. stola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)