Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: strâmta (verb tranzitiv) , strâmtare (substantiv feminin)   
STRÂMTÁRE, strâmtări, s. f. Acțiunea de a (se) strâmta și rezultatul ei. – V. strâmta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÂMTÁRE s. îngustare. (~ spațiului de ieșire.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strâmtáre s. f., g.-d. art. strâmtării; pl. strâmtări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRÂMTÁ, strâmtéz, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STRÂMTÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lățime; a deveni mai puțin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. /Din strâmt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STRÂMTÁ ~éz tranz. A face să se strâmteze; a face (mai) strâmt; a îngusta. /Din strâmt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRÂMTÁ vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. v. intra. 3. v. îngusta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRÂMTÁ vb. v. împuțina, micșora, reduce, restrânge, scădea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strâmtá vb., ind. prez. 1 sg. strâmtéz, 3 sg. și pl. strâmteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)