STRÁCHINĂ, străchini, s. f. Vas de lut ars, de ceramică etc., ușor adâncit, întrebuințat la țară în loc de farfurie; blid. ♦ Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. – Din ngr. ostrákinos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÁCHINĂ s. blid, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (O ~ de mâncare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stráchină (-ắchini), s. f. – Vas de lut ars, ceramică etc., blid. Mgr. ỏστραϰίνος „scoică” (Cihac, II, 704; Murnu 54), cu pierderea vocalei o considerat drept art. f. Sl. strakina „vocabulum dubium” (Miklosich, Lexicon, 887) trebuie să provină din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stráchină s. f., g.-d. art. străchinii; pl. străchini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRÁCHINĂ străchini f. 1) Vas (de lut, de metal etc.) adâncit, cu diverse întrebuințări. ◊ A mânca dintr-o ~ cu cineva a fi prieten foarte bun cu cineva. 2) Conținutul unui asemenea vas. O ~ de făină. /<ngr. ostrákinos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink