Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: strajnic (substantiv masculin) , strâjnic (substantiv)   
STRÁJNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strájnic, strájnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
STRÂJNIC ~ci m. pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvățat cu tracțiunea; mânzoc. /cf. sl. strižniku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRẤJNIC, -Ă, strâjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
STRÂJNIC s. v. noaten.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strâjníc, strấjnică, s.m. și f. 1. (înv. și pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)