Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÂMTOÁRE s. 1. v. pas. 2. v. chei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRÂMTOÁRE s. v. dificultate, impas, încurcătură, îngustime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strâmtoáre s. f., g.-d. art. strâmtórii; (locuri înguste) pl. strâmtóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRÂMTOÁRE ~óri f. 1) Trecătoare îngustă în munți (pe unde se poate trece pe jos); strungă. 2) Spațiu restrâns; îngustime. 3) Fâșie îngustă de apă, strâmtorată de uscat, care leagă două bazine acvatice (mări sau oceane). 4) fig. Situație (materială) grea; ananghie. ◊ A se afla (sau a fi) la ~ a fi într-un impas. /strâmt + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)