STRÁMĂ, strame, s. f. (Reg.) Fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură. – Et. nec. Cf. destrăma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÁMĂ s. v. destrămătură, răritură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strámă, stráme, s.f. (înv. și reg.) 1. fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură, stramiță, zdreanță, scamă. 2. (reg.; în forma: strană) urzeala de pe sulul războiului de țesut; natră. 3. (reg.) lână colorată pentru țesut sau pentru brodat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
strámă (-me), s. f. – Destrămătură. Lat. trama, prin intermediul unui der. extramāre (Tiktin), cf. logud. istramare „a destrăma”; stramă ar fi deci un deverbal de la a *străma, cf. destrăma. – Der. strămătură, s. f. (destrămătură; lînă vopsită).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
strámă s. f., g.-d. art. strámei; pl. stráme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink