STRANGULÁȚIE, strangulații, s. f. (Rar) Strangulare. – Din fr. strangulation, lat. strangulatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRANGULÁȚIE s.f. (Rar) Strangulare. [Gen. -iei, var. strangulațiune s.f. / cf. lat. strangulatio, fr. strangulation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STRANGULÁȚIE s. f. strangulare. (< fr. strangulation, lat. strangulatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STRANGULÁȚIE s. v. gâtuire, strangulare, sugrumare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stranguláție s. f. (sil. -ți-e), art. stranguláția (sil. -ți-a), g.-d. art. stranguláției; pl. stranguláții, art. stranguláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink