STRÁDĂ, străzi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) în interiorul unei localități, de-a lungul căruia se înșiră, de o parte și de alta, trotuarele și casele. ◊ Expr. Omul de pe stradă = un anonim, o persoană oarecare (reprezentând opinia publică). A arunca (pe cineva) în stradă = a da (pe cineva) afară din casă; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a sărăci. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. și: (înv.) strade] – Din ngr. stráta, it. strada.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÁDĂ s.f. 1. Drum (pavat) care trece prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. străzi, strade. / < it. strada].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STRÁDĂ s. f. 1. drum (pavat) prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. locuitorii unei străzi (1). (< ngr. strada, it. strada)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STRÁDĂ s. (pop.) uliță, (înv.) pod. (~ copilăriei noastre.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strádă s. f., g.-d. art. străzii; pl. străzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRÁDĂ ~ăzi f. 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbană). ~ principală. ◊ Om de pe (sau din) ~ necunoscut; trecător. A arunca pe cineva în ~ a) a alunga pe cineva afară din casă; b) a lăsa pe cineva pe drumuri; a sărăci pe cineva. 2) Ansamblul pietonilor aflați la un moment dat pe un asemenea drum. 3) fig. Mediu asupra căruia societatea sau familia nu-și exercită influența culturală. [G.-D. străzii] /<it. strada
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink