Dex stricata

STRICÁT¹ s. n. Faptul de a (se) strica. – V. strica.

STRICÁT², -Ă, stricați, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, îndeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. 3. (Despre înjghebări, construcții) Dărâmat, surpat, năruit. 4. (Pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) Bolnav, vătămat; p. ext. becisnic. ◊ Stricat de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz. 5. (Despre relații de prietenie, de dragoste etc.) Desfăcut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, mâniat, supărat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decăzut moralicește; corupt, d*******t, depravat. – V. strica.

STRICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STRICA și A SE STRICA. 2) (despre persoane) Care este dezechilibrat psihic. /v. a (se) strica

STRICÁT adj. v. contrafăcut, falsificat, mutilat, schilod, schilodit, spălăcit, șters.

STRICÁT adj., adv. v. defectuos, greșit, incorect, necorect, prost, rău.

STRICÁT adj., s. 1. v. deteriorat. 2. adj. v. ponosit. 3. adj. v. ruinat. 4. adj. v. avariat. 5. adj. v. defect. 6. adj. v. forțat. 7. adj. v. alterat. 8. adj. v. alterat. 9. adj. v. cariat. 10. adj. (MED.) deranjat. (Are stomacul ~.) 11. adj. v. poluat. 12. adj. stâlcit. 13. adj. corupt, deformat. (Forme lexicale ~.) 14. adj. v. d*******t. 15. adj., s. depravat, d*******t, destrăbălat, dezmățat, imoral, (pop.) c****r, (înv.) preac****r, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

STRICÁTĂ adj. decăzută, pierdută. (O femeie ~.)

STRICÁTĂ adj. v. d*******ă, d**********ă.

Stricat ≠ bun, sănătos

stricát s.n. (înv.) 1. stricare, degradare, deteriorare. 2. boală. 3. nesocotire, desconsiderare, ignorare, neglijare.

stricát s. n.