stridií, stridiésc, vb. IV (reg.; despre zer) a separa de unt (prin stoarcere).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
STRÍDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÍDIE ~i f. Moluscă marină comestibilă. [G.-D. stridiei; Sil. -di-e] /<ngr. strídhi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRÍDIE s. (ZOOL.; Ostrea edulis) (înv.) scoică de mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strídie (-ii), s. f. – Specie de moluscă (Ostrea). Ngr. στρίδι (Roesler 576; Cihac, II, 704).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
strídie s. f. (sil. -di-e), art. strídia (sil. -di-a), g.-d. art. strídiei; pl. strídii, art. strídiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink