STRIGOÁICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. ♦ Epitet dat unei femei bătrâne și rele. ♦ Vrăjitoare. – Probabil din – strigoi + suf. -oaică. Cf. strigă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRIGOÁICĂ s. strigoaie, (pop.) strigă, (reg.) moroaică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strigoáică s. f., g.-d. art. strigoáicei; pl. strigoáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRIGOÁICĂ ~ce f. 1) v. STRIGOAIE. 2) pop. Femeie care se ocupă cu vrăjitoria; vrăjitoare. /strigoaie + suf. ~că
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink