STROBÍL, strobili, s. m. 1. (Zool.) Corpul inelat al teniei adulte. 2. (Bot.) Con compact la unele conifere. – Din fr. strobile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STROBÍL s.m. 1. Con sau fruct compus al coniferelor. ♦ Spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. Corpul unui vierme inelat, alcătuit din proglote. [< fr. strobile, cf. gr. strobilos – obiect în spirală].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STROBÍL s. m. 1. fruct compus al coniferelor. ◊ spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. corpul unui vierme inelat, din proglote. (< fr. strobile, lat. strobilus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
strobíl s. m., pl. strobíli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink