STRÓMĂ, strome, s. f. (Bot.) 1. Grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante. 2. Organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire. – Din fr. stroma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÓMĂ s.f. (Anat.) Rețea de suport a unui organ, alcătuită din țesut conjunctiv, vase și nervi. [< fr. stroma, cf. gr. stroma – covor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STRÓMĂ s. f. 1. (anat.) rețea de suport a unui organ din țesut conjunctiv, vase și nervi. ◊ structura internă, spongioasă, a eritrocitului etc. 2. organ la unele ciuperci din hife în care se formează corpurile de fructificație. (< fr. stroma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
strómă s. f., g.-d. art. strómei; pl. stróme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink