STROPITÚRĂ, stropituri, s. f. 1. Stropire. 2. (Concr.) Picătură, strop. – Stropi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STROPITÚRĂ s. 1. v. împroșcare. 2. v. picătură. 3. v. pată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stropitúră s. f., g.-d. art. stropitúrii; pl. stropitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink