Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
STRUNÍ, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRUNÍ vb. 1. v. încorda. 2. a domoli, a înfrâna, a liniști. (A ~ un cal.) 3. a înfrâna, a reține, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRUNÍ vb. v. acorda, birui, înfrâna, înfrânge, înstruna, învinge, stăpâni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
struní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunésc, imperf. 3 sg. struneá; conj. prez. 3 sg. și pl. struneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A STRUNÍ ~ésc tranz. 1) (caii) A stăpâni cu ajuorul frâului; a înfrâna; a domoli. ◊ A-și ~ limba a se feri de a spune ceea ce nu se cuvine. 2) (instrumente muzicale) A aduce la tonalitatea dorită prin întinderea sau slăbirea coardelor; a acorda. 3) fig. (mai ales copii) A obișnui cu ordinea; a disciplina. 4) (obiecte) A lega, întinzând bine firele (ca struna). /Din strună
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A struni ≠ a dezacorda
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)